Portii mici pentru pitici

In "Mama si copilul" de E. Capraru am gasit azi un "truc" genial: copilului trebuie sa i se puna la masa portii mici. Astfel va reusi sa manance tot si va simti ca a dobandit o mica victorie. Daca ii place, va mai cere.

Daca in schimb i se pune o portie mare, nu va reusi sa manance tot si se va simti slab si oarecum vinovat. Comentariile mamei "papa tot", "vai, nu ai papat tot" ii vor accentua sentimentul de vinovatie.

Imi cer scuze celor care deja stiau, dar pentru mine a fost o mare descoperire.

De azi m-am hotarat sa-mi las fetita sa obtina cat mai multe victorii mici asupra farfurioarei cu mancare. Deja a invins 3 portii de supa la pranz si jumatate de chiftea dupa-amiaza. Tot inainte!

CIC 1 - munca - CIC 2

Sunt nelamurita ce se intampla in caul meu. Am un baietel de 3 ani cu care am stat in concediu de ingrijire pana in septembrie 2008. Din septembrie 2008 pana in ianuarie 2009 m-am intors la firma unde sunt angajata cu contract nelimitat, adica am lucrat 5 luni. In ianuarie 2009 am nascut o fetita. Intrebarea este: cum se va calcula in cazul meu indemnizatia pentru cresterea celui de-al doilea copil? Voi primi in continuare cei 600 RON sau se va calcula ca 85% din media veniturilor nete si cele obtinute din indemnizatie?

Raspuns: In lege scrie ca in CIC avem dreptul la "o indemnizatie lunara in cuantum de 600 lei sau, optional, in cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni":

Legea nr. 257/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 1 din OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului:

Art. 1. - (1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si de o indemnizatie lunara in cuantum de 600 lei sau, optional, in cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni.

Eu inteleg ca e vorba de veniturile din ultimele 12 luni. Adica se vor lua in considerare urmatoarele venituri:

- 126 zile indemnizatie concediu maternitate
- 5 luni salariu
- pentru restul de luni pana la 12 inca ma interesez

Completez cand aflu exact.

Curiozitati lingvistice

Am primit pe email un text semnat Radu Beligan, in care acesta ne reveleaza cateva etimologii interesante, asa cum i le-a dezvaluit prietenul sau Victor Eftimiu, un pasionat lingvist.

Note de insomniac
de Radu Beligan

În ciuda diferenţei de vârstă dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales după ce am jucat rolul vagabondului din "Omul care a văzut moartea".

Făceam deseori vacanţele împreună la mare şi ne pierdeam în lungi discuţii peripatetice, el în plina facondă, eu fermecat de erudiţia lui în multe domenii.

O dată, la Constanţa, ne-am oprit în faţa unei vitrine în care erau expuse vreo douăzeci de busturi în miniatură ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Nişte orori din ghips, trase în serie. Peste grămada de busturi kitsch, un anunţ scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei bucata".

Îmi amintesc explozia de râs pe care ne-a stârnit-o acest plural stupefiant şi de aici, consideraţiile de ordin lingvistic. În fond, negustorul făcuse o analogie: GUVID - GUVIZI, OVID - OVIZI...

Eftimiu, care se născuse în Boboştiţa din Epirul albanez şi n-a ştiut până la şapte ani, nici o boabă românească, era pasionat să descopere originea unor cuvinte şi deţinea secretul multor etimologii neaşteptate. De pildă, îmi spunea el, cuvântul săndulie, cu care oltenii numesc covoraşul de lângă pat, vine de la franţuzescul "descente du lit". Cine şi-ar fi închipuit că atât de neaoşul mujdei vine tot din franceză: mousse d'ail (adică spumă de usturoi)?

Cuvântul mişto, revendicat de ţigani, derivă, după Eftimiu, de la sintagma nemţească "mit stock", adică "cu baston", ceea ce înseamnă cineva de condiţie bună. Un tip cu baston e un tip mişto!

Tot din germană ne vine şi cuvântul şmecher. Boierii olteni care aveau podgorii, îmi explica Eftimiu, au angajat specialişti în degustarea vinurilor. În germană, schmecken înseamnă a avea gust, a fi bun la gust. Omul care făcea operaţia era un şmecher, adică un specialist pe care nu-l puteai păcăli cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ isteţ, imposibil de tras pe sfoară.

Cu totul neaşteptată este originea altor două cuvinte a căror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de paţachină şi joben. Dicţionarul ne spune că paţachina e planta numită în latineşte Rubia tinctorum, dar nu ne arată că tot paţachină se spune şi unei femei de moravuri uşoare. Care e rădăcina acestei paţachine? În Bucureşti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Paţac. Fratele acestuia a fost cel dintâi care a deschis în România un "şantan" pe bulevardul Elisabeta, importând de la Viena nişte fete vesele care circulau seara pe bulevard în faţa "instituţiei", ca să atragă clientela. Acestea erau "fetele lui Paţac", adică paţachinele...

În ce priveşte cuvântul joben, multă lume se întreabă de ce acest soi de pălărie e desemnată în toate limbile cu cuvinte care indică forma ei (în franceză haut-de-forme, în engleză top hat, în germană zylinder, în italiană cilindro, limba română fiind singura în care numele înaltei pălării are cu totul altă denumire, afară de aceea populară de "ţilindru". Explicaţia este simplă: cel ce a introdus în Bucureşti prestigiosul acoperământ era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei şi se numea Jobin.

Tot Eftimiu mi-a revelat că, în limba engleză, animalele comestibile au două nume, un nume când sunt moarte şi un alt nume când sunt vii. Boul se cheamă ox când e pe patru picioare, iar când e tăiat se cheamă beef. Viţelul viu se cheamă calf, mort se cheamă veal. Porcului i se pune pig, când e viu şi porc când e mort. Oaia este sheep când trăieşte şi când moare, devine mutton.

De ce? Fiindcă în Anglia , începând cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost întotdeauna nemţi: ox, sheep, calf, pig. În vreme ce bucătarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc - porc; mouton - mutton; boeuf - beef!

Interesant, nu?

Vine bebe: investitii bune si investitii proaste

Din experienta mea de mamica incepatoare incerc sa ajut si alte mamici incepatoare sa evite greselile mele concretizate in bani aruncati pe fereastra. Iata deci o lista de investitii bune si investitii proaste pe care le-am facut. Voi include la "investitii bune" si investitiile pe care nu le-am facut, dar trebuia sa le fac - la vremea lor, fireste, acum este prea tarziu.

Investitii bune

- port-bebe. Cat a fost Nectaria mica nu l-am cumparat, preferand sa-mi crut coloana care are ceva probleme, suportand consecintele: libertate mica de miscare. Daca as fi stiut ca in urmatorii 2 ani plimbarile cu bebe mai departe de casa vor fi atat de anevoioase, as fi preferat sa ma bucur de "libertatea" de a pleca de acasa cu numai 5 kg de bebe dupa mine, un bibe si 2 pampersi.

- blender. Bun pentru a prepara papa pentru bebe in primele 6-7 luni de diversificare. Face fata si cantitatilor infime.

- carut usor, pe care l-am folosit dupa varsta de 6 luni, cand bebe a fost capabila sa stea singura in fundulet. Mult mai usor de manevrat, ridicat etc. L-am folosit pana spre 18 luni, dupa aceasta varsta bebele fiind in stare sa mearga de manuta, chiar si distante mari.

- storcator de fructe. Il folosesc zilnic.

- scaun de masa. Este necesar de cand incepe diversificarea (la noi 5 luni). Avem aproape 2 ani si inca nu dam semne ca am putea manca la masa in viitorul apropiat sau mediu.

- biberoane de calitate. Dupa cateva incercari nereusite cu biberoane ieftine, am cumparat 8 biberoane Chicco: 2 mari (250ml) si 6 mici (120 ml si 150 ml). Initial le foloseam pe toate Acum ma descurc numai cu cele 2 mari.

- lenjerie cu protectii pentru patut. Este realmente utila cand bebe incepe sa se ridice la marginea patutului.

- scaunel de masina. Este obligatoriu. Exista mai multe tipuri de scaunele, in functie de varsta si greutate. Pana pe la 8-9 luni am tinut-o in cosulet (am avut unul imprumutat, pentru ca am considerat ca nu se merita sa dam banii pe un scaunel pe care il folosim numai cateva luni, si atunci foarte rar). Acum am cumparat un scaun care este bun pana la 7 ani - cel putin asa zic ei, de care sunt foarte multumita.

Investitii proaste

- premergator. De departe cea mai proasta investitie. Pe la 8-9 luni Nectaria facea incercarile de rigoare sa mearga. I-am cumparat un premergator, in ideea ca o va ajuta. Dupa ce a stat 15 minute in el, o saptamana nu a mai reusit sa calce corect. Am considerat la inceput ca este intamplator, si am repetat experimentul cu exact aceleasi rezultate. Am strans premergatorul si l-am depozitat pe balcon, unde sta pana in ziua de azi. Nu mi-a venit sa arunc un obiect pe care am dat 2.5 mil, dar cred ca o voi face cat de curand.

- robot de bucatarie. Initial am considerat ca ma va ajuta, avand si blender si storcator de fructe - care imi trebuiau pentru bebe - precum si nenumarate alte functii utile in bucatarie. S-a dovedit insa un dezastru: incomod de utilizat cu cele o mie de piese din dotare, blenderul nu mergea cu cantitati mici asa cum aveam eu nevoie, greu de depozitat in bucataria mea relativ mica, greu de curatat. Pana la urma l-am dat si mi-am cumparat storcator de fructe si blender/mixer.

- biberoane ieftine. Curge laptele din ele cand le inclini, au tetinele prea tari, au gatul prea ingust pentru a turna in ele laptele praf. Mi-a fost imposibil sa folosesc biberoane NUK sau Primii Pasi.

- tricicleta la varsta de 11 luni. M-am lasat invinsa de felul in care se agata plangand de tricicletele copiilor din parc si de ochisorii cu care ma privea strigand printre lacrimi "cici!" (adica trici). Ei bine, am iesit de 2-3 ori afara cu "cici", dupa care a stat un an in hol, pentru ca spatiile de depozitare in apartamentul nostru sunt un pic cam pline. Era mult mai bine daca ii luam vara asta, la 2 ani.

- tone de jucarii. Jucarii pe jos, jucarii pe sus, jucarii in toate camerele, in toate paturile, pe toate scaunele si pe toate mesele. Jucarii in dulapuri si pe sub dulapuri. Jucarii revarsandu-se din cosurile de jucarii si umpland fiecare coltisor al casei, fie el cat de mic. Era suprasuficient daca ii luam cate o jucarie din fiecare categorie: o papusa in loc de 6, un set de cuburi in loc de 3, un ursulet in loc de 10.