Pe Mihaela si Ioana, cei doi psihologi de la Dezvoltare Creativa, le-am cunoscut prin frumoasa colaborare pe care o avem pe FamClub.ro.
Cand am aflat ca fac si ateliere de dezvoltare personala pentru copii, nu am mai stat pe ganduri si mi-am inscris fetita la unul dintre ele, "Transforma creativ" - din pacate singurul la care timpul ne-a permis sa ajungem.
Mie ideea atelierului mi s-a parut superba: o educatie altfel, prin activitati interesante, iesiri in parc, pictura, modelaj, teatru, povesti, toate orientate spre dezvoltarea personalitatii.
Mai greu a fost sa o conving pe N. Ea se astepta la o experienta gen gradinita, unde copiii stau pe scaunele, eventual cu mainile la spate, si fac ce li se spune, "ca altfel...". Plansete, rugaminti, implorari... ceva mai rau ca la injectii. Ce sa mai, a pus in functiune tot arsenalul de manipulare al unui copil disperat si hotarat sa nu mearga intr-un loc unde este convins ca nu ii va placea.
Intr-un final, dupa indelungi negocieri la care a refuzat prajituri, ponei, inghetata si alte minunatii, a acceptat sa mearga cu conditia sa stau si eu cu ea TOT cursul. Cum promisiunea este promisiune, a trebuit sa o respect.
Asa s-a facut ca am avut ocazia - sau privilegiul - de a vedea o demonstratie live a manierei in care ar trebui sa se lucreze cu copiii.
Intregul atelier a fost compus dintr-un sir de activitati distractive - jocuri, iesiri in parc, pictura etc, care au constituit tot atatea pretexte pentru copii de a invata.
Ce au invatat? Lucruri esentiale:
Sa se exprime, sa interactioneze, sa comunice, sa aiba grija fata de mediu, sa fie atenti unul cu altul, sa fie flexibili, sa aleaga, sa decida.
As puncta in mod special aceste doua aspecte extrem de importante: OPTIUNEA si DECIZIA. Din experienta prescoalara a Nectariei, prin doua gradinite particulare si una de stat, senzatia cu care am ramas este ca invatamantul traditional romanesc le ignora total, ba chiar lupta impotriva lor, ca si cu un dusman care trebuie starpit din copiii nostri.
Optiunea
In orice situatie, copiilor li se cerea parerea: vrei asa sau asa? rosu sau albastru? povestesti sau mimezi? etc. Daca la inceput era foarte timorata si nu vorbea cu nimeni, asa cum ii sta bine unui copil usor timid si traumatizat de "doamne" la gradi, pe la jumatatea zilei Nectaria s-a prins ca chiar are voie sa faca ce vrea, ca parerea ei conteaza, ca nimic nu "trebuie", nici macar sa participe la atelier (Mihaela nu s-a temut nici de intrebarea pe care eu nu i-as fi pus-o, de teama raspunsului: "Vrei sa mai ramai, sau preferi sa pleci?")
Decizia
Pentru ca a simtit ca are voie sa-si exprime optiunea, ca dorinta ei conteaza si este respectata, am observat ca Nectariei ii crestea gradul de incredere si relaxare vazand cu ochii. Si-a dat seama ca ceea ce vrea ea este acceptat de catre ceilalti.
Pentru ea a fost important ca nu au obligat-o sa faca nimic. Psihologii incep fiecare solicitare cu "daca vrei". Chiar si sugestiile au fost formulate neinvaziv, respectand optiunea si decizia personala: "Stii ce fac eu cand ceva nu-mi iese? Transform in altceva!".
Nu am studii sau cunostinte de psihologie, dar pot spune ceea ce poate fi remarcat de oricine "cu ochiul liber" la acest atelier de dezvoltare personala: din partea celor doi psihologi - profesionalism, dedicare totala si bucuria de a lucra cu copiii. Au fost la mare inaltime: au lucrat neobosite cot la cot cu copiii, cu o rabdare fara margini, vesele, atente, mereu alaturi de cei mici.
Si, cel mai important, rezultate: Nectaria s-a simtit foarte bine, s-a relaxat in relatia cu "doamnele", si-a facut curaj sa li se adreseze stiind ca va fi ascultata.
Doamnelor care lucrati cu copiii - educatoare, invatatoare sau profesoare la diverse optionale - este cazul sa luati lectii! Oricine lucreaza cu copiii ar trebui sa aiba cunostinte - macar medii - de psihologia copilului. Cunostinte, nu numai diplome.
Concluzia: am avut multe de invatat amandoua. Pentru cea mica a fost o zi frumoasa si plina de invataminte. Pentru mine, ceea ce se prefigura a fi o zi pierduta a fost de fapt o zi castigata. Ma bucur ca am fost acolo.
