Raspuns pentru comentariile tembele referitoare la intamplarea de la Dedeman Tulcea

Am primit cateva comentarii referitoare la artiolul anterior, care nu pot fi interpretate decat in doua moduri: ori persoana in cauza nu a citit postarea, ori este complet tembela.

In mod normal aceste comentarii nu ar merita un raspuns, dar pentru ca subiectul ma doare foarte mult, pentru ca ceea ce s-a intampat depaseste cu mult normalul, pentru ca nu pot accepta ca exista oameni care considera normal ca un copil de 6 ani sa treaca prin trauma de a fi inchis intr-un magazin si acuzat ca a "produs daune" magazinului, voi adresa un raspuns acestor aflatori in treaba, cu recomandarea ca pe viitor sa se abtina de la comentarii daca nu au citit tot sau nu au fost capabili sa inteleaga tot ceea ce au citit.

Cineva ma acuza ca mint, ca aceste lucruri nu s-au intamplat. Sa ceara filmul de la Dedeman. Eu inca nu am reusit sa-l vad. Nu au vrut sa mi-l arate. "Nu aveau voie".

Cineva spune: 

"Cand o sa inteleaga oamenii ca magazinele de genul dedeman, brickostore, etc nu sunt muzee sau parcuri de distractii unde sa te duci cu copii mici dupa tine. Prin difuzoarele alea anunta intr-una ca parintii trebuie sa supravegheze copii si ca sunt raspunzatori pentru pagubele produse de copii. tie daca iti rupe oglinda de la masina in parcare un copil ai pretentii de la parinti sa iti cupere oglinda, asa si aia de la dedeman, era bunul lor, copilul tau a stricat trebuie sa platesti. acum chiar crezi ca toate acele produse trebuie sudate sau legate cu lanturi de fier pentru ca niste parinti tembeli vin cu copii mici la magazin de bricolaj si nu ii supravegheaza?"

Observati in primul rand cat venin are acest om. Scrie cu atata patima incat creeaza impresia ca detine un magazin de bricolaj asaltat de parinti care vin acolo sa se distreze si care, pe langa faptul ca sunt tembeli, nici nu isi supravegheaza copiii.

Dar hai sa vedem problema si din perspectiva celorlalti parinti , retul de 99%, care nu sunt tembeli si care totusi, din anumite motive, vin la magazinele de bricolaj SA CUMPERE, insotiti de copii, mari sau mici, pe care ii supravegheaza.

Ce faci daca trebuie sa cumperi ceva si nu ai cu cine lasa copilul acasa? Comentatorul nostru probabil si l-ar incuia in casa si ar merge la magazinul de bricolaj fara copil. Restul de 99% dintre parinti, care nu sunt tembeli, il iau cu ei.

Cum supraveghezi copilul in magazin? Comentatorul nostru si l-ar lega cu un lant de picior. Eu l-am pus in cos si i-am spus sa stea cuminte. Am un copil in general cuminte, dar nu strica sa-l tii aproape.

Cum iti faci totusi cumparaturile? Bineinteles, comentatorul nostru nu e tembel sa-si piarda copilul din ochi, asa ca el nu s-ar uita la produse. Le-ar arunca direct in cos, e un om responsabil. Noi, nefiind tembeli, mai aruncam un ochi si la rafturi.

Ce faci daca in fractiunea aia de secunda cand te uitai la produse, copilul tau e gata sa fie strivit de o chiuveta? Dl cu pricina s-ar gandi ca sigur copilul a daramat-o, dracusorul ala mic e mereu pus pe rele, cum iti iei ochii de la el, cum se apuca de devastat magazine. Eu m-am speriat ca fetita a putut pati ceva, m-am dus dupa ea sa o linistesc, am crezut ferm ca acea chiuveta a cazut la cea mai mica atingere (si pana acum nimeni nu m-a convins de contrariu), le-am reprosat angajatilor Dedeman ca au fost neglijenti si ca aceasta neglijenta mi-ar fi putut omori copilul.


Dar ce faci daca apare un domn care, lipsit de orice sentiment uman pentru tine sau pentru copilul tau, iti spune ca ala micu' a facut-o si prin urmare trebuie sa platesti? "Ai vazut d-ta?""Nu, dar iti spun eu sigur". Comentatorul nostru ar sari imadiat cu banii: "Pardon, scuzati, nu stiu daca al meu copil a facut-o sau nu, dar va dau banii pentru orice eventualitate, sa nu existe discutii". El nu e tembel. Eu le-am cerut angajatilor Dedeman sa-mi arate si mie filmul.

Ce faci daca angajatii magazinului refuza sa-ti arate filmul, si va incuie in magazin, pe tine si pe copil, pana cand platesti? Comentatorul netembel ar fi de acord ca magazinul are dreptul sa faca orice pentru a-si obtine banii de la el. El nu are nevoie de dovezi, este suficient ca un angajat al magazinului sa ceara. Eu am cerut celor de la Dedeman dovezi.

Asta e tot ce am avut de spus, tembelii sa creada ce vor.

Copil sechestrat de Dedeman Tulcea

Printr-un concurs de imprejurari, sambata trecuta ma aflam cu mama si cu N la Dedeman Tulcea. Am avut parte de un teatru absurd, pe care vi-l povestesc mai jos.

Actul 1. Chiuveta se sparge

Nici nu intram bine, mama face stanga cu N in cos spre raionul de chiuvete, eu o iau la dreapta sa privesc niste lustre, cand deodata aud un zdrang! din stanga. Cand ma uit, ce sa vad, o chiuveta cazuse cu tot cu suport la 1 cm de N, si se facuse tandari, care ii cazusera mamei pe picioare.

Pentru o fractiune de secunda mi-a stat inima in loc, dar din fericire in afara de o sperietura groaznica, N. nu a patit nimic. Mama e bine, are doar niste zgarieturi superficiale pe picioare. N se sperie si fuge urland spre celalalt capat al magazinului, unde se ascunde dupa niste cutii si plange.

Actul 2. Dedeman este de parere ca fetita a spart chiuveta si incearca sa-si recupereze paguba prin hartuirea presupusilor faptasi

Intre timp in jurul nostru aparusera instantaneu vreo 5-6 angajati Dedeman, in frunte cu un nene cu barbison cu o moaca incruntata si grava, pe ecusonul caruia scria Cristian Ilie. Parea seful lor, asa ca ii zic ca pe viitor sa-si instruiasca angajatii sa aranjeze mai bine produsele din magazin, ca putin a lipsit ca fetitei mele sa-i cada o chiuveta in cap. Absolut impasibil imi raspunde: "Doamna, copilul dvs. a produs daune magazinului si trebuie sa achitati chiuveta".

Poftim????? Sunt siderata de atitudinea d-lui cu barbison, nici un "va simtiti bine?", nici un "va putem ajuta cu ceva?", nici un "ne cerem scuze". Ma asteptam la un minim de omenie. Dar se pare ca am gresit, chiuveta e mai importanta decat faptul ca un copil ar fi putut sa moara.

Merg dupa N, pe care o gasesc destul de repede plangand in hohote. O linistesc, si ma intorc la fata locului.

Angajatii o inhaitasera pe mama, si cum am ajuns ne-au luat si pe noi: "Copilul este de vina", "Copilul a tras de chiuveta", "Copilul a daramat-o". Saracul copil, ma tinea strans de mana si tot incerca sa se ascunda dupa mine. Le-am explicat: copilul nu este NICIODATA de vina. Pentru tot ce se intampla de vina sunt adultii, fie pentru ca nu au fixat bine un obiect care a cazut la prima atingere, fie pentru ca nu au supravegheat copilul. Acest lucru ramane de vazut.

"Nu si nu, copilul a tras de chiuveta."

Din pacate, nici eu nici mama nu am vazut faza, nu aveam ce sa le raspund la chestia asta. Dar nici ei nu o vazusera, asa ca nu era ok sa platesc chiuveta doar pt ca asa spunea dl. Ilie, disperat probabil sa nu o plateasca el - sau cei responsabili cu aranjarea produselor in magazin.

"Poate a vazut vreun angajat cum s-au intamplat lucrurile, sa ne povesteasca". Nu s-a oferit nimeni.

Actul 3. Dedeman sechestreaza copilul

N tremura langa mine, ma gandesc ca e mai bine sa o las pe mama sa discute cu ei, iar eu sa scot copilul de acolo. Dau sa ies din magazin. La usa, alta moaca grava, la vreo 50 de ani, o figura care nu inspira nimic bun, pe numele ei de ecuson Pintilie Petcu, ne tine calea. Dom-le, da-te din drum, vreau sa ies cu copilul de aici. Nimic. Dl Petcu e la datorie, nu ne lasa sa iesim pana nu se solutioneaza situatia. Blocheaza usile magazinului. "Domnule, ramane mama sa discute cu dvs, eu cu copilul vreau sa ies". Nimic.

Ce Kafka, ce era comunista? Un om, un copil nu poate insemna nimic comparativ cu un magazin, o chiuveta.

Actul 4. Dedeman refuza sa-si dovedeasca acuzatiile, dar continua sechestrarea si presiunile

Revenim la discutii: Demonstrati-ne ca fetita a spart chiuveta, si nu avem absolut nici o problema sa o platim. Nimic. Domnii aceia se asteapta sa platim fara comentarii. Fac o moaca lunga, jignita, cum indraznim sa punem la indoiala cuvantul lor.

Apare si Seful de magazin. El, maiestuosul, maretul Sef de magazin, a poruncit slujbasilor sa tina usile inchise. Sa nu le deschida decat dupa ce platim. D-nii Petcu si Ilie executau poruncile fara cartire. Scriu cu S mare nu pt ca omul acela ar merita sa se scrie ceva despre el cu litera mare, nici macar numele, ci pentru a arata cat de multa importanta si-a putut da. Dar, pentru ca acest individ reprezenta magazinul Dedeman, pot presupune ca atata timp cat era in magazin in timpul programului cu ecusonul pe piept actiona in numele magazinului, asadar ma voi referi la el ca "Dedeman".

De aici inainte numai Dedeman putea decide daca eu, mama mea si COPILUL de 6 ani puteam iesi sau nu din magazin.

Dedeman a decretat ca fetita a spart chiuveta si ca noi trebuie sa o platim. Copilul meu a auzit aceeasi placa: copilul a tras, copilul a spart, copilul e de vina. Deja ajunsesem la exasperare.

Le explicam pentru a suta oara ca suntem de acord sa o platim, dar ca vrem mai intai sa ne convinga ca noi am produs paguba. Seful de magazin are tupeul sa ii spuna mamei: "ganditi-va la copil, nu e bine pentru el sa asiste la aceasta discutie". Acei oameni carora nici nu le-a pasat daca acest copil mai traieste sau a murit sub chiuveta, care au dat vina pe copil cu el de fata, care imi tin copilul sechestrat in magazin, acum incearca sa puna presiune pe noi prin copil.

I-a apucat subit grija pentru copilul pe care il tin sechestrat in magazinul lor, chinuindu-l cu acuzatii ca le-a produs prejudicii, in speranta ca in acest fel vom ceda psihic si ne vor determina sa platim fara comentarii!

Actul 5. Dedeman sustine ca are probe filmate, dar nu ne da voie sa le vedem

Dupa indelungi discutii, Dedeman ne anunta ca toata scena este surprinsa de camere. Rasuflu usurata: si atunci de ce atatea discutii? Sa vedem filmarea, si daca reiese ca fetita a daramat chiuveta, o platim.

In loc de un film, el imi arata o poza: fetita este cu mana pe chiuveta, de unde, dupa dumnealui, eu ar fi trebuit sa inteleg ca respectivul ansamblu chiuveta + suport era foaaaarte bine ancorat, ca fetita a tras de el foaaarte tare, astfel incat chiuveta a cazut.

Il rog sa-mi arate tot filmul: nu se poate, nu are voie sa-mi arate tot filmul. Macar cadrele urmatoare. Nu are voie. "Dar eu am voie sa nu te cred pe cuvant?". Nu.

Si culmea bataii de joc: Marele Sef de magazin pleaca la treburile lui. Noi am ramanem in Dedeman, cu usile incuiate. Ce ar trebui sa facem ca sa iesim? Ati ghicit: sa platim.

Kafka!

Actul 6. Politia face front comun cu Dedeman: copilul infractor trebuie sa stea in magazin pana la rezolvarea situatiei

Stateam de o ora in magazin, cu usile incuiate, cu copilul speriat agatat de mana mea.

Am sunat la 112 si am explicat situatia. Am incercat sa am rabdare cu omul de la capatul firului, si sa raspund politicos la intrebari aberante precum "Copilul a furat din magazin?". Concluzia omului este greu de imaginat: trebuie sa stati acolo pana se va rezolva situatia (!!!)

Deci statul confirma faptul ca un magazin are voie sa tina copiii sechestrati. Si pana cand? Pana la rezolvarea situatiei! Rezolvarea fiind ca eu sa platesc fara sa am nici o dovada a faptului ca acuzatiile care mi se aduc sunt reale! In ce tara traim?

Actul 7. Jandarmii investigheaza

Dupa o ora si jumatate de stat in magazin, isi fac aparitia 3 jandarmi, chemati de Seful de magazin.

Copilul se sperie iar dar gasesc ca este un moment bun sa-i dovedesc si practic teoria, asa ca ii explic din nou ca politistii si jandarmii sunt prietenii nostri si ca daca avem o problema trebuie sa apelam la ei. Ei au venit sa ne ajute.

Ne legitimeaza etc. Jandarmul sef ma anunta si el ca filmarile pot fi vazute numai de "organele" abilitate, drept pentru care pleaca insotit de Seful de magazin in biroul acestuia. Dupa 10 - 20 de minute se intorc amandoi schimbati la fata, aproape fericiti. Situatia avea o rezolvare. Jandarmul confirma (iar de fata cu copilul, care sper ca intre timp se imunizase): "copilul e de vina" etc. Copilul, aflandu-se impreuna cu bunica, a tras de chiuveta si a daramat-o.

Am reusit sa-mi inabus momentul de paranoia in care mi-am imaginat ca atunci cand cei doi s-au aflat singuri in birou, fara a fi si eu de fata, s-a facut vreun aranjament intre ei.

Am incercat sa-mi exprim convingerea ca acel suport nu era bine fixat. Cat de tare putea trage un copil de 6 ani, care se afla si in cos - deci intr-o pozitie incomoda - de un suport astfel incat sa-l darame? Mi-am dat curand seama ca e o lupta cu morile de vant, ca oricum chiar daca nu ar fi fost bine fixat, nu ar mai putea nimeni dovedi acum acest lucru.

Actul 8: Jandarmii concluzioneaza: Dedeman a tinut sechestrate doua persoane nevinovate, printre care un copil de 6 ani

Asadar, am ramas la rezolutia jandarmului: bunica impingea cosul in care se afla copilul, care copil a tras de o chiuveta, care chiuveta s-a spart. Eu eram undeva departe, deci nu am avut nici o legatura cu intamplarea. Deci de vina este bunica fetitei, care trebuie sa si achite cotravaloarea chiuvetei.

Ok, dar atunci, de ce Dedeman - care vazuse de la inceput filmul si deci stia ceea ce se intamplase - m-a tinut si pe mine sechestrata timp de doua ore in magazin impreuna cu copilul?

Raspunsul pe care mi-l dau este unul singur: intimidare si santaj.

Din moment ce Dedeman a stiut de la bun inceput - prin vizionarea filmului - ca bunica este de vina pentru cele intamplate, in disperarea de a-si recupera paguba de la aceasta, a folosit toate mijloacele care ii stateau la indemana: pe langa retinerea acesteia, au sechestrat si supus la presiuni toate persoanele de care era insotita, nu numai adultii, ci si copilul.

Daca nu ar fi existat acest motiv, atunci nu ar fi avut nimic impotriva ca eu sa plec impreuna cu copilul, pentru a nu-l expune acestei situatii, ramanand ca ei sa rezolve numai cu mama.

Actul 9: Sechestrati si buni de plata, dar avem o tara libera

Mama a platit chiuveta, primind in schimb un simplu bon de casa, ca si cum ar fi cumparat o chiuveta. Dedeman a invins: nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase. A facut acuzatii fara a le demonstra, a sechestrat persoane nevinovate, printre care un copil.

La plecare, le spun celor trei sechestratori, Seful de magazin, Ilie si Petcu, ca ii voi da in judecata pentru ca mi-au tinut copilul sechestrat. Ce imi raspunde in bataie de joc seful de magazin - cel care timp de doua ore ne-a lipsit de libertate? "Este o tara libera".

Lamuriri:

Motivele pentru care am refuzat sa platesc de la bun inceput sunt unele de principiu:

- am fost tratata inuman de angajatii unui magazin care nu a fost in stare sa-si aranjeze marfa astfel incat oamenii, si mai ales copiii, sa fie in siguranta

- daca un magazin nu poate crea un spatiu sigur pentru vizitatori - fie ei si copii - ar trebui sa anunte acest lucru, sa nu primeasca acea categorie de vizitatori expusi riscului, sau sa se inchida

- nu mi se poate aduce o acuzatie fara ca aceasta sa fie probata

- nu mi se poate spune ca exista probe impotriva mea, fara ca acestea sa mi se arate si mie

- magazinele nu au voie sa sechestreze oameni

- nu se sechestreaza copii

De altfel, pretul chiuvetei era total nesemnificativ, costa doar 100 de lei.