Mami, il cunosti pe presedinte?

- Mami, tu il cunosti pe presedinte?
- Nu
- Pai ar trebui sa faci cunostinta cu el!
- Bine, o sa incerc... Dar de ce?
- Ca sa-i spui sa schimbe numele orasului. Sa nu se mai numeasca Bucuresti ci... Manhattan.

Despre domnisoare

- Mami, tu esti domnisoara?
- Nu, eu sunt mamica.
- Dar esti frumoasa si tu.

Final de proiect

Am finalizat lucrul la mila35.ro. Nu ma intrebati cum am avut timp sa lucrez, este de ajuns sa va spun ca inca nu am gasit bona si copilul imi ocupa aproape tot timpul.

In alta ordine de idei, caut bona. Ma apuca groaza cand ma gandesc cat de greu este sa gasesti o femeie sufletista, care sa nu vina pur si simplu la "job", ci sa se ataseze de copil si sa ii pese catusi de putin. Sper totusi ca nu este imposibil.

Mama

Nectaria: - Tata este baiat si Nectaria este fetita.
Eu: - Asa este. Dar mama ce e?
Nectaria: - Mama e mama.

Tropa, tropa prin oras

Neavand cu cine sa o las acasa, bat drumurile impreuna cu copilul. Ce ma surprinde este ca, la cei 2 ani si 1 luna ai sai, parcurge distante impresionante pe jos, la pas lejer dar nu de melc, fara sa se planga de oboseala.

Joi am parcurs drumul din imagine.

Start: o straduta in apropiere de Budapesta.
Primul obiectiv: Medicover Marasesti.
Al doilea obiectiv: Camera de Comert: in loc sa mergem pe drumul scurt si normal, adica pe Marasesti tot inainte, am incurcat drumul si am mers pe jos pana la Unirii, dupa care am strabatut toata str. Radu Voda.
Al treilea obiectiv: metrou Unirii: inapoi pe Radu Voda, cu popas la manastire, unde am spus urmatoarea rugaciune: "Doamne Doamne, ajuta pe Nini sa creasca mare si sa se dea pe topoganul mare".

De la Unirii am luat metroul. De la metrou pana acasa am luat tramvaiul, nu de alta dar pe mami nu o mai tineau picioarele.

Birocratie

Intamplarea face ca zilele acestea am avut treaba la o multime de institutii care adapostesc armate intregi de functionari: Administratia Financiara, Camera de Comert, ITM, Registrul Comertului, Fortele de Munca, Asistenta Sociala. Poate pana acum nu mi-am dat seama pe ce lume traiesc, dar acum stiu cu siguranta ca este o lume a hartogarilor si functionarilor care tin evidente, consemneaza, avizeaza, contabilizeaza, gestioneaza. Treburi importante, pentru muritorii de rand inabordabile.

Camera de Comert m-a impresionat in mod deosebit: cladire enorma, arhitectura high tech, toata numai sticla neagra, lucioasa, spectaculoasă dar rece, inghetata. In ciuda fatadei impecabil moderna, holurile inguste, neingrijite, cu mobilier prost intretinut, pline de oameni asudati care formeaza cozi pe la usile diverselor oficine, iti amintesc iremediabil ca traiesti in Romania. Ca sa nu mai vorbesc de traditionalele functionare, acelea trecute de prima tinerete, cu care nu stii exact cum ar trebui sa te porti pentru a nu rascoli diverse frustrari.

Sistemul administrativ al statului este astfel gandit incat, in acest tip de cladiri, mii de oameni depun eforturi demne de cauze mai nobile pentru a nu produce nimic. Oameni sanatosi, capabili, in putere, vin 8 ore pe zi la serviciu pentru a plimba hartii dintr-o parte in alta. N-au nici o vina, evident, nu ei au facut sistemul... dar stai si te intrebi si parca iti vine sa razi daca nu ti-ar veni si sa plangi: cine ii plateste pe ei? de unde ia acest stat bani ca sa le dea salarii? Din buzunarul celor care muncesc, al celor care produc, al celor din ale caror maini si creiere iese ceva palpabil... ca altfel de unde?

Dar cand te uiti la toate aceste cladiri masive, cu multe etaje intesate de birouri, intesate la randul lor de functionari, fara de care nu poti face nici un pas, parca iti vine sa crezi ca acestia sunt cei mai numerosi, ca cei care muncesc, muncesc anume pentru a-i hrani pe ei, pentru a intretine un aparat administrativ care apasa greu ca un jug pe umerii lor, ca, dupa ce platesc dari in stanga si in dreapta (citeam undeva ca se plateste impozit si pe apa de ploaie care iti cade in curte), dupa ce se ingramadesc pe la ghisee si se umilesc in fata functionarelor cu nervi slabi, trebuie sa se bucure daca la sfarsitul zilei/lunii/anului financiar le mai ramane si lor ceva. Dramatizez putin, dar nu ma indepartez prea mult de realitate.

Un stat-capusa, unde un om care munceste plateste alti 10 care scriu, noteaza, inregistreaza, catalogheaza.

Coincidente

Ieri, in Plaza: fetita mea si-a facut ad-hoc un mic prieten si s-au jucat putin impreuna. La un moment dat, din spatele unui stand apare si taticul prietenului... surpriza, ne cunosteam.

Azi, in Carrefour, aceeasi fetita se uita la pestisori si "comenta" impreuna cu un baietel de varsta ei. Am intrat in vorba cu mamica, si la un moment dat apare si taticul... surpriza, ne cunosteam.

Ieri, in metrou, fetita mea intra in vorba cu 2 baietei care stateau alaturi cu mama lor. Asta se intampla la dus. La intoarcere - dupa cateva ore de bramburit prin oras, cu cine ne intalnim in metrou? Aceiasi copii, din nou langa noi.

Tot ieri, tot in metrou, vizavi de noi stateau 2 tineri care mi-au atras atentia, cred ca prin aspectul emo. Asta la dus. Peste cateva ore, cand am mers la cumparaturi, cine fuma in fata la Plaza? Cei doi tineri.

Aseara am gasit pe calculator un folder uitat in care se aflau poze din vacanta unor prieteni, trimise de ei acum mult timp. Nu apucasem sa ma uit pe ele, asa ca le-am vizionat aseara. Mentionez ca prietenii cu pricina sunt din categoria celor cu care ne intalnim de doua ori pe an. Azi cu cine ma intalnesc in oras? Ati ghicit.

Lumea e mica mereu sau numai cateodata?

Directia Muncii si Protectiei Sociale

Este locul unde ar trebui sa ne adresam in probleme legate de alocatii si indemnizatii. Pe situl lor au 4 numere de telefon si un program de lucru cu publicul. Incerc de 2 saptamani sa vorbesc cu cineva la telefon, pentru ca nu pot sa ma deplasez pana la capatul lumii unde au ei sediul, si mereu intampin acelasi scenariu: formez numarul, suna de doua ori, raspunde un robot care ma tine pe fir 2 minute, ca in final sa-mi dea inca 2 cifre de format, formez aceste 2 cifre, suna de cateva ori, deodata se opreste, ma intreb daca s-a intrerupt convorbirea sau vreo cucoana functionara s-a simtit lezata de tupeul meu de a o deranja si a inchis telefonul, zic alo alo sa ma conving ca nu e nimeni la captul celalalt al firului, e adevarat nu e nimeni, inchid telefonul, formez iar numarul, suna ocupat, formez iar numarul, suna ocupat, formez iar numarul, suna ocupat, formez iar numarul, suna ocupat...

Si eu raman nelamurita: de ce nu mi-au recalculat indemnizatia? Copilul meu a implinit 2 ani, am luat deja ultima indemnizatie. Oare e ceva in neregula cu actele pe care le-am trimis eu sau e ceva in neregula cu ei? E destul de frustrant dat fiind ca e o diferenta intre 3000 lei cat ma asteptam sa primesc si 700 cat am primit.

Formez iar numarul, suna ocupat...

Portii mici pentru pitici

In "Mama si copilul" de E. Capraru am gasit azi un "truc" genial: copilului trebuie sa i se puna la masa portii mici. Astfel va reusi sa manance tot si va simti ca a dobandit o mica victorie. Daca ii place, va mai cere.

Daca in schimb i se pune o portie mare, nu va reusi sa manance tot si se va simti slab si oarecum vinovat. Comentariile mamei "papa tot", "vai, nu ai papat tot" ii vor accentua sentimentul de vinovatie.

Imi cer scuze celor care deja stiau, dar pentru mine a fost o mare descoperire.

De azi m-am hotarat sa-mi las fetita sa obtina cat mai multe victorii mici asupra farfurioarei cu mancare. Deja a invins 3 portii de supa la pranz si jumatate de chiftea dupa-amiaza. Tot inainte!

Curiozitati lingvistice

Am primit pe email un text semnat Radu Beligan, in care acesta ne reveleaza cateva etimologii interesante, asa cum i le-a dezvaluit prietenul sau Victor Eftimiu, un pasionat lingvist.

Note de insomniac
de Radu Beligan

În ciuda diferenţei de vârstă dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales după ce am jucat rolul vagabondului din "Omul care a văzut moartea".

Făceam deseori vacanţele împreună la mare şi ne pierdeam în lungi discuţii peripatetice, el în plina facondă, eu fermecat de erudiţia lui în multe domenii.

O dată, la Constanţa, ne-am oprit în faţa unei vitrine în care erau expuse vreo douăzeci de busturi în miniatură ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Nişte orori din ghips, trase în serie. Peste grămada de busturi kitsch, un anunţ scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei bucata".

Îmi amintesc explozia de râs pe care ne-a stârnit-o acest plural stupefiant şi de aici, consideraţiile de ordin lingvistic. În fond, negustorul făcuse o analogie: GUVID - GUVIZI, OVID - OVIZI...

Eftimiu, care se născuse în Boboştiţa din Epirul albanez şi n-a ştiut până la şapte ani, nici o boabă românească, era pasionat să descopere originea unor cuvinte şi deţinea secretul multor etimologii neaşteptate. De pildă, îmi spunea el, cuvântul săndulie, cu care oltenii numesc covoraşul de lângă pat, vine de la franţuzescul "descente du lit". Cine şi-ar fi închipuit că atât de neaoşul mujdei vine tot din franceză: mousse d'ail (adică spumă de usturoi)?

Cuvântul mişto, revendicat de ţigani, derivă, după Eftimiu, de la sintagma nemţească "mit stock", adică "cu baston", ceea ce înseamnă cineva de condiţie bună. Un tip cu baston e un tip mişto!

Tot din germană ne vine şi cuvântul şmecher. Boierii olteni care aveau podgorii, îmi explica Eftimiu, au angajat specialişti în degustarea vinurilor. În germană, schmecken înseamnă a avea gust, a fi bun la gust. Omul care făcea operaţia era un şmecher, adică un specialist pe care nu-l puteai păcăli cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ isteţ, imposibil de tras pe sfoară.

Cu totul neaşteptată este originea altor două cuvinte a căror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de paţachină şi joben. Dicţionarul ne spune că paţachina e planta numită în latineşte Rubia tinctorum, dar nu ne arată că tot paţachină se spune şi unei femei de moravuri uşoare. Care e rădăcina acestei paţachine? În Bucureşti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Paţac. Fratele acestuia a fost cel dintâi care a deschis în România un "şantan" pe bulevardul Elisabeta, importând de la Viena nişte fete vesele care circulau seara pe bulevard în faţa "instituţiei", ca să atragă clientela. Acestea erau "fetele lui Paţac", adică paţachinele...

În ce priveşte cuvântul joben, multă lume se întreabă de ce acest soi de pălărie e desemnată în toate limbile cu cuvinte care indică forma ei (în franceză haut-de-forme, în engleză top hat, în germană zylinder, în italiană cilindro, limba română fiind singura în care numele înaltei pălării are cu totul altă denumire, afară de aceea populară de "ţilindru". Explicaţia este simplă: cel ce a introdus în Bucureşti prestigiosul acoperământ era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei şi se numea Jobin.

Tot Eftimiu mi-a revelat că, în limba engleză, animalele comestibile au două nume, un nume când sunt moarte şi un alt nume când sunt vii. Boul se cheamă ox când e pe patru picioare, iar când e tăiat se cheamă beef. Viţelul viu se cheamă calf, mort se cheamă veal. Porcului i se pune pig, când e viu şi porc când e mort. Oaia este sheep când trăieşte şi când moare, devine mutton.

De ce? Fiindcă în Anglia , începând cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost întotdeauna nemţi: ox, sheep, calf, pig. În vreme ce bucătarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc - porc; mouton - mutton; boeuf - beef!

Interesant, nu?

Vine bebe: investitii bune si investitii proaste

Din experienta mea de mamica incepatoare incerc sa ajut si alte mamici incepatoare sa evite greselile mele concretizate in bani aruncati pe fereastra. Iata deci o lista de investitii bune si investitii proaste pe care le-am facut. Voi include la "investitii bune" si investitiile pe care nu le-am facut, dar trebuia sa le fac - la vremea lor, fireste, acum este prea tarziu.

Investitii bune

- port-bebe. Cat a fost Nectaria mica nu l-am cumparat, preferand sa-mi crut coloana care are ceva probleme, suportand consecintele: libertate mica de miscare. Daca as fi stiut ca in urmatorii 2 ani plimbarile cu bebe mai departe de casa vor fi atat de anevoioase, as fi preferat sa ma bucur de "libertatea" de a pleca de acasa cu numai 5 kg de bebe dupa mine, un bibe si 2 pampersi.

- blender. Bun pentru a prepara papa pentru bebe in primele 6-7 luni de diversificare. Face fata si cantitatilor infime.

- carut usor, pe care l-am folosit dupa varsta de 6 luni, cand bebe a fost capabila sa stea singura in fundulet. Mult mai usor de manevrat, ridicat etc. L-am folosit pana spre 18 luni, dupa aceasta varsta bebele fiind in stare sa mearga de manuta, chiar si distante mari.

- storcator de fructe. Il folosesc zilnic.

- scaun de masa. Este necesar de cand incepe diversificarea (la noi 5 luni). Avem aproape 2 ani si inca nu dam semne ca am putea manca la masa in viitorul apropiat sau mediu.

- biberoane de calitate. Dupa cateva incercari nereusite cu biberoane ieftine, am cumparat 8 biberoane Chicco: 2 mari (250ml) si 6 mici (120 ml si 150 ml). Initial le foloseam pe toate Acum ma descurc numai cu cele 2 mari.

- lenjerie cu protectii pentru patut. Este realmente utila cand bebe incepe sa se ridice la marginea patutului.

- scaunel de masina. Este obligatoriu. Exista mai multe tipuri de scaunele, in functie de varsta si greutate. Pana pe la 8-9 luni am tinut-o in cosulet (am avut unul imprumutat, pentru ca am considerat ca nu se merita sa dam banii pe un scaunel pe care il folosim numai cateva luni, si atunci foarte rar). Acum am cumparat un scaun care este bun pana la 7 ani - cel putin asa zic ei, de care sunt foarte multumita.

Investitii proaste

- premergator. De departe cea mai proasta investitie. Pe la 8-9 luni Nectaria facea incercarile de rigoare sa mearga. I-am cumparat un premergator, in ideea ca o va ajuta. Dupa ce a stat 15 minute in el, o saptamana nu a mai reusit sa calce corect. Am considerat la inceput ca este intamplator, si am repetat experimentul cu exact aceleasi rezultate. Am strans premergatorul si l-am depozitat pe balcon, unde sta pana in ziua de azi. Nu mi-a venit sa arunc un obiect pe care am dat 2.5 mil, dar cred ca o voi face cat de curand.

- robot de bucatarie. Initial am considerat ca ma va ajuta, avand si blender si storcator de fructe - care imi trebuiau pentru bebe - precum si nenumarate alte functii utile in bucatarie. S-a dovedit insa un dezastru: incomod de utilizat cu cele o mie de piese din dotare, blenderul nu mergea cu cantitati mici asa cum aveam eu nevoie, greu de depozitat in bucataria mea relativ mica, greu de curatat. Pana la urma l-am dat si mi-am cumparat storcator de fructe si blender/mixer.

- biberoane ieftine. Curge laptele din ele cand le inclini, au tetinele prea tari, au gatul prea ingust pentru a turna in ele laptele praf. Mi-a fost imposibil sa folosesc biberoane NUK sau Primii Pasi.

- tricicleta la varsta de 11 luni. M-am lasat invinsa de felul in care se agata plangand de tricicletele copiilor din parc si de ochisorii cu care ma privea strigand printre lacrimi "cici!" (adica trici). Ei bine, am iesit de 2-3 ori afara cu "cici", dupa care a stat un an in hol, pentru ca spatiile de depozitare in apartamentul nostru sunt un pic cam pline. Era mult mai bine daca ii luam vara asta, la 2 ani.

- tone de jucarii. Jucarii pe jos, jucarii pe sus, jucarii in toate camerele, in toate paturile, pe toate scaunele si pe toate mesele. Jucarii in dulapuri si pe sub dulapuri. Jucarii revarsandu-se din cosurile de jucarii si umpland fiecare coltisor al casei, fie el cat de mic. Era suprasuficient daca ii luam cate o jucarie din fiecare categorie: o papusa in loc de 6, un set de cuburi in loc de 3, un ursulet in loc de 10.

Cum ma afecteaza criza

Am fost disponibilizata. De fapt inca nu am fost, dar am avut o discutie cu seful in care mi s-a explicat ca firma nu o duce bine si ca trebuie sa se reduca cheltuielile si ca firma incurajeaza orice tentativa de a demisiona etc. I-am inteles, se intelege.

Si alte motive

Alte motive pentru a incepe acest blog ar fi nevoia de socializare si dorinta de comunicare cu cititoarele mele si pe alte subiecte decat drepturile gravidelor. Poate ne si imprietenim, mai stii? :)

De azi incep

Deseori se intampla sa am de spus sau impartasit anumite ganduri altor mamici, dar sa ma abtin, in lipsa unui spatiu de desfasurare. Celalalt blog al meu - mamici.blogspot.com este structurat mult mai rigid si nu-mi pot permite sa-l umplu cu studii de caz, cugetari sau retete culinare :D.

De aceea va invit de azi sa urmariti si Zile din viata unei mamici. Sper sa fie o experienta utila pentru toti!