Filmul m-a impresionat. Senzatia pe care o am este ca firul narativ ofera un pretext pentru mesajul social. Cu siguranta regizorul s-a documentat despre experimentele sociale ale secolului XX - totalitarism, dictatura, comunism, teroare, chiar si "reeducare" si este evident ca a inteles ideea, reusind sa creeze o atmosfera realista si usor de recunoscut pentru cei care au citit cate ceva din memorialistica inchisorilor comuniste.
Regizorul isi plimba personajele prin 3 universuri:
- al oamenilor - un univers clar-obscur, din care lipsesc soarele si ploaia, care sugereaza un regim politic cu legi aberante, dar totusi permisiv.
- al soarecilor - un regim totaliltar care deformeaza personalitatea umana, unde domnesc frica si delatiunea, din care insa nu au disparut cu totul manifestarile umane.
- al sobolanilor - o dictatura bazata pe teroare si dezumanizare, in care indivizii reeducati sunt la randul lor capabili sa se sfasie intre ei la comanda si sa se bucure de executii in arena. Un ne-reeducat patruns acolo trebuie sa se prefaca in permanenta ca s-a integrat. Acolo lumina este interzisa.
Daca intre universurile 1 si 2 exista anumite relatii de natura strict "economica" (soarecii isi procura hrana in biblioteca palatului), din universul al 3-lea este imposibil de iesit.
In fine, problema reeducarii mi se pare atinsa sugestiv in episodul in care sobolanul cel bun devine rau, episod care incepe cu cuvintele: "O inima franta creste stramb". Acesta este unul dintre principiile care stau la baza reeducarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu